Ca oameni, suntem mereu in cautare de mai mult, nu ne deranjam vreodata sa sa ne bucuram de placerile de moment, de frumusetea faptului ca suntem impliniti, ca suntem multumiti de situatiile generale in care ne gasim de cele mai multe ori. Suntem mereu in cautare de senzatii noi, aventuri noi, mereu in graba de a ne baga in situatii fara scapare, dramatice.
Asta doar pana cand ne saturam de mediocritatea majoritatii lucrurilor si actiunilor pe care le intreprindem, doar atunci ne dorim relaxare si doar atunci dorim sa ne bucuram de profunzimea lucrurilor din viata noastra.
De obicei, nu luam procesul de indragostire in serios, insa cu timpul o vom face. Multi oameni inca nu sunt capabili de a vedea importanta unui asemenea lucru, un lucru care ne poate schimba viata. Dupa cateva luni sau cativa ani buni petrecuti cu persoanele de langa noi, uitam cum este sa fim indragostiti de acea persoana. Ne amintim acele emotii ca niste lucruri bune care s-au intamplat in trecut, dar nu este asa de fapt, pentru ca asa este sa fie, odata cu trecerea timpului.
Mai degraba, din cauza faptului ca luam indragostirea ca pe ceva serios, si apoi nu ne mai ingrijim de focul dintre noi, de faptul ca aceasta pasiune, aceste emotii dintre doi oameni trebuie mentinute regulat pentru a ramane in viata si a fi totul ca la inceput. Luam de buna dragostea pentru ca presupunem ca este ceva care are o viata proprie si ca noi nu mai trebuie sa facem nimic pentru a o alimenta. Insa invatam cat de rea este aceasta presupunere cu timpul, pe masura ce inaintam in varsta.
Atunci cand stii ca nu ai nimic de facut te simti cel mai bine, este unul dintre lucrurile cele mai frumoase, calmante pe care le poti experimenta vreodata. Binenteles ca se pierde pe masura ce o experimentam prea des, fiintele umane remarcand schimbarile mai mult decat lucrurile constante din vietile noastre.