Testiculele sunt ridicole. Nu suporta nici cand e prea cald, nici cand e prea frig si sunt localizate intr-un loc periculos unde pot fi lovite usor sau te poti aseza pe ele. Sunt ca un buton biologic de auto-distrugere care atarna intr-un saculet in zona corpului pe care o poti proteja cel mai putin.
Pentru ca majoritatea oamenilor din istorie care au avut voie sa studieze corpul uman au fost barbatii, si, deci, erau obsedati de scopul functionarii aparatului sexual masculin, stim cam pentru ce sunt testiculele inca de pe vremea Greciei Antice. Insa, grecii au decis sa transmiterea de bebelusi in corpul unei femei este un raspuns mult prea simplu pentru nobilul testicul, asa ca i-au adaugat o serie de alte trasaturi ciudate.
Artistotel, de exemplu, a crezut ca testiculele erau greutati conectate la corzile vocale prin vase de sange. Cand un baiat ajungea la pubertate si incepea sa produca sperma, testiculele lui se lasau, deci tragand cu ele corzile vocale si ducand la ingrosarea vocii, pentru ca „stiinta” a purtat multe masti ciudate si fabuloase de-a lungul secolelor.
Grecii se aflau intr-o pozitie potrivita sa testeze aceasta ipoteza, tinand cont de faptul ca obisnuiau sa castreze oameni pe vremea aceea. Vocea unui baiat castrat nu se ingrosa niciodata, lucru care sprijinea teoria lui Aristotel, care sustinea ca greutatile nu mai sunt acolo pentru a trage de corzile vocale. S-a renuntat la idee, in cele din urma, din fericire.
In Evul Mediu, a aparut insa o noua idee. In acea perioada, oamenii credeau ca testiculul drept avea sa dea nastere unui baiat, in timp ce testiculul stang avea sa dea nastere unei fete. De aceea, in acea perioada, a existat moda ca barbatii sa-ti extirpe testiculul stang, din dorinta de a avea un mostenitor baiat, si nu fata.
Sa speram ca stim totul despre testicule in prezent, ca sa nu rada vreun blogger de mine in 2500.