Una dintre cele mai vechi lupte ale lumii este cea cu „raul”, fiind consemnata si in marile cronici inca din antichitate si pana in zilele noastre. Aceasta forma barbara se pare ca in Romania a prins din ce in ce mai multa forta, iar preotii participa din ce in ce mai des la aceste ritualuri. Conform dictionarulul explicativ al limbii romane, prin exorcizare se intelege actiuna de a exorciza, oarecum si rezultatul ei, mai exact eliberarea „diavolului” prin rugaciuni si descantece.
Romanii, dintre toate natiunile pamantului, au o traditie in a pacatui prin cele mai inedite mijloace, adeserori prin modalitati barbare si crude, supunand persoana in cauza unor traumatisme fizice si psihice de nedescris. Potrivit unor surse din popor, unele persoane sunt pedepsite pentru numarul prea mare de pacate pe care il au si manifesta diferite simptome care pot fi de cele mai multe ori confundate cu „posesia celui rau”. Majoritatea oamenilor care au suferit sau inca sufera de epilepsie, de multiple personalitati, de crize schizofrenice, sau cei cu delir (in cazul consumului prea mare de alcool) se confrunta cu episoade in care isi pierd simturile, se comporta anaormal, vorbesc de cele mai multe ori incoerent si inadecvat.
Poporul a incercat sa le atribuie acestor comportamente denumirea de „posedati”, astfel incat au ajuns sa apeleze la preoti sau la vrajitoare pentru a-i trata pe cei in cauza. Cele mai multe dintre aceste comportamente au o baza psihiatrica, si nicidecum una religioasa, lucru pus in discutie si de marile adunari bisericesti. In cazul exorcismului, familia ceplui posedat apeleaza la preoti, care vin sa citeasca rugaciuni impotriva duhurilor necurate din oameni si din casele acestora, uneori fara efect. Bolnavii posedati de duhurile rele sunt mai apoi supusi unor chinuri fizice din considerentul ca necuratul persista in interiorul bolnavului si acesta nu va avea liniste pana nu va scapa de el.