E greu sa-ti dai seama la ce te uiti in imaginea din articol, si, cam asta era ideea, banuiesc. Memorialul Evreilor Ucisi in Europa din Berlin a costat 25 de milioane de euro pentru a fi ridicat (in jur de 33.5 milioane de dolari americani sau 114 milioane de lei) si este o constructie abstracta care consta in 2.711 de lespezi de beton intinse pe 4.7 acri de pamant – cu exceptia unui centru de informatii ascuns subteran in coltul memorialului – nicaieri nu se indica ce anume se comemoreaza, de fapt si de drept.
Deci, asta e lovitura una – o multime de bani cheltuiti pentru a comemora un eveniment, realizat in asa fel incat sa nu aduca cu adevarat evenimentul in memoria publicului. Insa, se poate si mai rau: pentru ca turistii cred ca e doar o prezentare de arta moderna sau un proiect de constructii neterminat, asa ca au fost observati oameni care sar pe el, fac plaja pe el si uneori, chiar l-au folosit pe post de toaleta publica.
Dar, cea mai notabila incurcatura a memorialului a avut loc cand s-a descoperit in timpul constructiei ca firma care a realizat spray-ul anti-graffiti care a fost aplicat pe placute era aceeasi companie care a produs Zyklon B, gazul otravitor care fusese utilizat in taberele de concentrare naziste impotriva evreilor. O firma rivala a oferit mass mediei aceasta conexiune, reprezentand una dintre putinele instante din ultima vreme in care chiar a fost potrivit sa se invoce legea lui Godwin.
Pentru cei care nu stiu, legea lui Godwin (Godwin’s Law) este un concept din cultura Internetului care se refera la o anumita regula empirica prezentata de catre avocatul american Mike Godwin in 1990, care sustinea ca: „Pe masura ce o discutie online se prelungeste mai mult, cu atat probabilitatea unei comparatii in care sunt implicati nazistii ori Hitler se apropie de 1”. („As an online discussion grows longer, the probability of a comparison involving Nazis or Hitler approaches 1″).