Fructul cires face parte din familia Rosaceae si include, de asemenea si migdale, piersici, caise si prune. Acestea sunt fructe mici si carnoase, de culoare rodie sau neagra, ce contin o samanata in interior. Se crede ca romanii au descoperit acest fruct in Asia Mica aproximativ in anul 70 inainte de Cristos. Ei au introdus aceste cirese pe piata din Marea Britanie de astazi in primul secol dupa Hristos. Cele mai consumate fructe de acest tip sunt si visinele, ciresele de tip Prunus sau ciresele salbatice.

Fapte demonstrate

Pentru a aduce intr-adevar aroma de cirese, se utilizeaza un extract de circa un sfert de lingurita de migdale pure, in procesul de plantare a samantei. Ciresele sunt procesate timp de doua saptamani. Acest lucru le da o proprietate asemanatoare cu cea a bomboanelor, care par ideale pentru utilizarea in torturi traditionale, decor de tort, ingredient in prajituri, paine sau alte specialitati coapte.

O reactie chimica intre cirese si alte produse alcaline, precum praful de copt poate decolora fructul. Acest lucru poate fi prevenit prin utilizarea samantei de lapte sau prin adaugarea unui lichid acidic in momentul plantarii in pamant.

Ciresele sunt cel mai bine asociate cu ierburi, precum salvie, arpagic, verbane, cu produse lactate precum crema de branza dulce si ricotta. De altfel, nici carnea de porc sau de vita nu scapa din combinatiile gastronimoce, ceea ce inseamna ca in prepararea lor se adauga si putin piper negru, pentru a nu pierde din gustul frctului.

Ciresele sunt cunoscute a avea un seozn foarte scurt. Zone din America de Nord sunt primele care se bucura de cirese si primii care au ocazia sa le deguste. Prin urmare, expresia „intr-o stare de cires” a fost derivata spre public, ceea ce inseamna ca cel regasit in aceasta stare este foarte iluzoriu, este intr-un mediu placut si se simte ca eliberand energie pozitiva.

 

De admin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *