Cartile pe care trebuie sa le citesti

o-mie-si-una-de-noptiAstfel  se numeşte incitantul volum de la editura RAO ce cuprinde o selecţie din literatura universală, unde fiecare titlu de carte vine împreună cu un rezumat al subiectului ei. Această încercare coordonată de Peter Boxall înclină spre subiectivism, deoarece a fost urmată de multe păreri “pro”şi “contra”, de reacţii diverse ale unor persoane indignate, mulţumite, interesate sau chiar furioase.

Continut

Însă, lăsând la o parte vâlva ce a stârnit-o lansarea volumului, vreau să precizez că frumuseţea lecturii e în ochii cititorului, fiecare dintre cei ce se lasă captivaţi de o anumită carte o simt şi ajung să-şi facă o anumită părere despre ea; totul constă în viziunea ta asupra lumii, a vieţii, a temei abordate în respective carte. Antologia este construită în stilul celor “O mie şi una de nopţi“, poveştile Şeherezadei.

În ea sunt redate 1001 de titluri cu care lumea este mai mult sau mai puţin de acord, însă lista cărţilor ce ar trebui citite într-o viaţă rămâne neîncheiată. Cu toate că unii pot să nu fie de acord, fiecare titlu ce şi-a făcut loc în carte merită pe deplin să fie acolo. Toate selecţiile reprezintă opere ce ar trebui citite  de-a lungul vieţii, mai ales dacă eşti un împătimit al lecturii.

Carti recomandate

La construirea volumului au contribuit peste 100 de colaboratori: critici, romancieri, poeţi, academicieni, ziarişti literari iar lista finală cu titlurile a luat în mare măsură naştere din opiniile acestor “profesionişti ai cuvântului”. “1001 de cărţi de citit într-o viaţă” este o carte de referinţă, îndrăzneaţă, colorată atât la propriu cât şi la figurat, ilustrată cu peste 600 de fotografii ce surprind esenţa subiectelor abordate în fiecare dintre cele 1001 de cărţi. Printre titlurile incluse în această enciclopedie se numără şi operele a doi autori români: “Pădurea spânzuraţilor” de Liviu Rebreanu şi “Pe culmile disperării” de Emil Cioran.

Pe lângă cei doi cunoscuţi autori români, volumul cuprinde nume şi titluri consacrate datând încă dinainte de 1800 şi până după anul 2000: “O mie şi una de nopţi”, “Gargantua şi Pantagruel”, “Don Quijote”, “Robinson Crusoe”, romanele lui Jane Austen, romanele celor trei surori Bronte: „La răscruce de vânturi”, „Jane Eyre”, „Necunoscuta de la Wildfell Hall”. Alexandre Dumas, Charles Dickens, Victor Hugo, Jules Verne, Dostoievski, Mark Twain, Oscar Wilde, Karen Blixen, George Orwell, J.D.Selinger, Ernest Hemingway, Umberto Eco, Paulo Coehlo sunt doar o mică parte dintre cei mai cunoscuţi autori, ale căror opere nemuritoare sunt prezente în această enciclopedie şi cu care pot să mă mândresc că le-am lecturat.

Închei prin a vă recomanda „1001 de cărţi de citit într-o viaţă” a lui Peter Boxall pentru că pe mine m-a captivat extraordinar şi m-a determinat ca pe viitor să încerc să citesc cât mai multe dintre cărţile cuperinse aici, chiar dacă până şi acest număr, 1001, este nesemnificativ în comparaţie cu ceea ce este preţios şi fascinant în materie de scriere în întreaga lume.

Barbat negru

Rasismul si homofobia, mana in mana cu un IQ scazut

Hodson si Busseri (2012) au descoperit intr-un studiu de corelatie ca inteligenta mai scazuta in copilaria se afla in legatura cu rasismul din perioada adulta, efectul fiind partial explicat prin ideologia conservativa. Au mai descoperit ca rationamentul insuficient apare in legatura directa cu o atitudine homofoba, care se explica prin autoritarism si interactiuni slabe intr-un grup de prieteni.

Ce acest studiu (dar si cele de dinainte) arata nu este ca neaparat toti liberalii sunt genii si conservatorii sunt ignoranti. Mai degraba, trage concluzii bazandu-se pe mediile unor grupuri. Ideea este ca pentru cei carora le lipseste abilitatea cognitiva de a intelege complexitatea lumii in care traim, ideologiile de dreapta sunt mai atragatoare. Dr. Brian Nosek explica pentru “Huffington Post” ca “ideologiile scapa de ‘dezordine’ si impun solutii simple. Deci, nu e surprinzator ca oamenii cu o capacitate cognitiva mai mica vor fi atrasi de ideologii simpliste.”

Mai mult, studiile au indicat o asociere automata intre agresiune, America si stiri. Un studiu realizat de cercetatorii de la Cornell and The Hebrew University (Ferguson & Hassin, 2007) arata ca americanii care se uita la stiri care au fost intr-un mod constient sau nu influentati de aluzii americane au prezentat o accesibilitate mai mare a agresiunii si a razboiului construit in minte, au judecat o persoana ambiguu agresiva intr-un mod mai agresiv si mai negativ si au reactionat mai negativ intr-un experiment in care au fost usor provocati, comparativ cu cei care se uita la stiri si nu au fost influentati de anumite aluzii.” Aceste aluzii se refera la factori precum steagul american sau cuvinte precum “patriot”. Interesant, studiul a aratat ca acest efect nu are legatura cu afilierea politica, dar a sugerat notiunea tulburatoare ca America este implicit asociata cu agresiunea pentru telespectatorii de stiri.

Luate impreuna, ce sugereaza aceste studii? Expunerea excesiva la stiri poate sa fie la fel de toxica precum evitarea de a avea o minte deschisa si de a accepta noi idei. Poate sa inchidem televizorul si sa deschidem o carte? De preferabil, una care ne va prezenta noi idei.